joi, 23 aprilie 2009

Greseala de a iubi... prea mult



Noi, femeile, avem in general tendinta de a ne indragosti prea mult, prea bine si prea des! Asa se explica faptul ca vesnic suferim si intotdeauna punem suflet intr-o relatie care se dovedeste a fi o lupta pierduta inca de la inceput.
Sfarsim prin a cataloga barbatii drept "porci" in toata puterea cuvantului, prin a deveni feministe si nu in ultimul rand ... urate! Spun "urate" pentru ca suferinta nu face pe nimeni mai frumos - atat fizic, cat si psihic.
Se spune ca din greseli invata omul. Dar mai destept e omul cand invata din greselile altora. Nimic mai adevarat. Lectia "iubirii moderate" este probabil una dintre cele mai dificile si de cele mai multe ori, nu poate fi invatata decat din proprie experienta. Mi-a fost greu sa inteleg, de ce intr-o relatie unul trebuie sa sufere mai mult decat celalalt, mi-a fost dificil sa accept ca tocmai eu m-am gasit sa fiu cea care poarta tot greul si in egala masura am inteles ca norocul imi surasese chiar daca la acel moment nu parea astfel.
A avea capacitatea de a iubi la o asemenea intensitate este un dar. Numai cine sufera de dor, poate iubi cu spor! Nimic mai adevarat! Poate ca " a iubi prea mult" este o greseala in ochii multora. Sfarsesti de cele mai multe ori prin a suferi, ai sufletul deschis pentru dragoste, insa de cele mai multe ori aceasta deschidere te lasa fara aparare in fata celor mai dure lovituri.

vineri, 10 aprilie 2009

Iubesti si ce folos?


Iubesti si ce folos?
Daca nu esti iubit...
Iubesti sa daruiesti..
Iubesti sa fii mintit...
Iubirea e ceva divin,
Atunci cand si primesti!
Iubirea e un iad,
Atunci cand doar tu daruiesti!
Iubesti ca sa traiesti..
Doresti sa fii iubit...
Si atunci doar ranesti...
Ma intreb... ce folos sa mai iubesti?

Suferinta


Ce poate fi mai grea decat singuratatea?
Ce poate fi mai dureros decat pierderea?
Ce poate fi mai infricosator.... decat intunericul?
Si ce poate fi mai adanc... decat suferinta?
Stau pe marginea lacului si privesc in departare sperand sa simt totusi apropierea... Astept un semn, o licarire, o soapta sau un sunet... poate doar o privire... s-o simt cum se aprinde si se transforma in dorinta... in iubire... in traire...

joi, 9 aprilie 2009

Iubirea



A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire(cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.
Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. Toate acestea si multe altele apar atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra. A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine, sa sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
Dumnezeu e iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practim ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poata intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea.
Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se comapare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina. Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti.
Multi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata!" Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stii oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar NICIODATA NIMIC in schimb? Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferi din cauza iubirii inseamna ca inca nu ai cunoscut iubirea cu adevarat. Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine.
Si asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri, abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE. Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poata sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamana cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate sa fie mila, poate sa fie respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate. Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebuneste aceste cuvinte astazi cand o asemena iubire este aproape de negasit.
N-o mai intalnim nici in filme(nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum doriti sa va tranformati. Nu asteptati sa va tranformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti? Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.
Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Dumnezeu te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.

miercuri, 1 aprilie 2009

1 aprilie


Supranumita si Ziua Pacalelilor, 1 aprilie este alaturi de 1 iunie si una dintre zilele preferate ale copiilor, care incearca in fiecare an sa isi pacaleasca parintii si profesorii. Pentru cei cu simtul umorului dezvoltat si cu un gust deosebit pentru farse, ziua de 1 aprilie este un prilej foarte bun de distractie. Pentru cei cu multi "dusmani" sau prieteni glumeti, s-ar putea sa fie mai degraba o zi in care sa nu isi doreasca sa iasa din casa. Dupa cum spunea Mark Twain, "ziua de 1 aprilie este ziua in care ne amintim ce suntem in celelalte 364 de zile ale anului".