Noi, femeile, avem in general tendinta de a ne indragosti prea mult, prea bine si prea des! Asa se explica faptul ca vesnic suferim si intotdeauna punem suflet intr-o relatie care se dovedeste a fi o lupta pierduta inca de la inceput.
Sfarsim prin a cataloga barbatii drept "porci" in toata puterea cuvantului, prin a deveni feministe si nu in ultimul rand ... urate! Spun "urate" pentru ca suferinta nu face pe nimeni mai frumos - atat fizic, cat si psihic.
Se spune ca din greseli invata omul. Dar mai destept e omul cand invata din greselile altora. Nimic mai adevarat. Lectia "iubirii moderate" este probabil una dintre cele mai dificile si de cele mai multe ori, nu poate fi invatata decat din proprie experienta. Mi-a fost greu sa inteleg, de ce intr-o relatie unul trebuie sa sufere mai mult decat celalalt, mi-a fost dificil sa accept ca tocmai eu m-am gasit sa fiu cea care poarta tot greul si in egala masura am inteles ca norocul imi surasese chiar daca la acel moment nu parea astfel.
A avea capacitatea de a iubi la o asemenea intensitate este un dar. Numai cine sufera de dor, poate iubi cu spor! Nimic mai adevarat! Poate ca " a iubi prea mult" este o greseala in ochii multora. Sfarsesti de cele mai multe ori prin a suferi, ai sufletul deschis pentru dragoste, insa de cele mai multe ori aceasta deschidere te lasa fara aparare in fata celor mai dure lovituri.
.JPG)
