marți, 10 martie 2009

Datorita tie...

Alergi incontinuu prin mintea mea...
In fiecare noapte te visez... nu o data, ci de multe ori...
Acum, cel mai mare cosmar al meu este sa te pierd... sa nu te stiu langa mine...
Am alergat ani si ani dupa ceva, dar nu stiu dupa ce sau dupa cine...
Acum stiu ce vreau!
Vreau sa alerg o viata... dupa tine...
Mi-ai schimbat viata, mi-ai redat puterea si increderea in oameni.
Inima mea pana acum a batut pentru a ma tine in viata, dar acum bate numai pentru tine...
Vreau sa respir pentru tine, dar mi-e frica, imi este teama ca te-as putea pierde...
Una din pasiunile mele ai devenit TU...
Esti visul meu si speranta mea, putinul meu vreau sa-l impart cu tine...
Am avut lacrimi de durere... acum am lacrimi de FERICIRE.
Am avut rani in inima... acum ea este ca noua...
Am avut o lume a mea unde ma refugiam atunci cand ma simteam pierduta... acum nu mai am acea lume, a disparut...
Fugeam de realitate, acum tu esti realitatea mea si vreau sa ramai
Pentru fiecare clipa cu tine trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu o viata.
Nici nu mai stiu cand esti departe de min, cand defapt esti mereu cu mine, te pastrez in sufletul meu si cateodata aud respiratia ta, inchid ochii si te vad...
Nu am simtit asa ceva pana acum si nici nu mai stiu daca visez sau daca-s treaza...
Nu arati tu a inger, dar ma intreb ce esti?
Ce inger se ascunde-n tine?
Te cunosc parca de-O VIATA... nu esti asa cum vreau ci mult mai mult.
Ooof!! Cea mai mare pedeapsa de la Dumnezeu ar fi sa te pierd pe tine! Si nu vreau asta...mi-e frica, sincer imi este frica. Dar stii ce?... am sa las frica deoparte pentru tine... Vreau sa fiu puternica!
Atata timp cat esti cu mine dorintele mele dispar... nu mai vreau nimic de la viata decat pe tine.
Dar daca ma gandesc mai bine, cred ca vreau mai multe de la viata. Sa fii sanatos, fericit si iubit...
Iti multumesc! Ca ma faci sa simt IUBIREA! Si pentru ca EXISTI!

Martie

Azi e o zi cu totul specială pentru mine.

Ştiţi de ce?

A venit primăvara cu mirosul lunii martie,

cu ghioceii ca perlele bunicii,

cu păsărelele care ne alină sufletul rănit,

cântându-ne frumos,

cu soarele auriu ce ne face să fim veseli în fiecare zi,

deoarece el e o bucurie pentru noi,
chiar şi cu norişorii

care ne mai supără uneori

când cad

picuri limpezi şi deşi.