Mi-e dor de cuvinte...

Am numarat tarziu, cu lacrimi de ceara
Picaturile de ploaie picate timid pe fereastra
Mi s-a parut ca doare, si-am sters rapid ciobul de sticla
Sa nu cumva sa-l gaureasca.
Un gest naiv, stangaci poate sa para
Si-am privit plangand cum pasii de afara
Se-astupa cu noroi.
Au sters, in cateva secunde poate,
Ultima urma a unui fir de existenta....
Tacere!
Doar atat imi mai cerea ploaia de afara
Dar n-am vrut sa ascult
Caci tot era
Atat de trist, de ud....
E inceputul verii...
Dar nu vreau s-accept taceri si zgomote prea lungi...
Vreau sa ascult cum e prezenta luna,
Sa ma strecor sub ploaia cea fierbinte,
S-aud cum soapte fac stele sa tresara,
Mi-e dor de diminetile ce vorbeau pentru noi,
Mi-e dor de cuvinte...